Alergiile alimentare și intoleranțele alimentare sunt adesea confundate deoarece pot apărea după consumul aceluiași tip de aliment și pot produce simptome digestive asemănătoare. Diferența esențială este însă mecanismul implicat: alergia alimentară presupune o reacție a sistemului imunitar la anumite componente ale alimentului, în timp ce intoleranța nu reprezintă, în mod obișnuit, o reacție alergică și poate avea cauze digestive sau metabolice.
Distincția este importantă inclusiv pentru siguranța pacientului. Unele alergii alimentare pot provoca reacții severe după expunerea la cantități foarte mici de alergen, în timp ce anumite intoleranțe sunt dependente de cantitatea consumată. Simptomele și istoricul medical trebuie evaluate corect înainte de eliminarea pe termen lung a unor alimente din dietă.
Ce se întâmplă în cazul unei alergii alimentare?
Într-o alergie alimentară, sistemul imunitar identifică în mod eronat o proteină alimentară drept o amenințare și declanșează un răspuns împotriva acesteia. Multe reacții alergice imediate sunt mediate de anticorpi de tip IgE și pot apărea într-un interval relativ scurt după consum.
Printre alimentele cunoscute pentru potențialul alergizant se numără laptele, ouăle, arahidele, fructele cu coajă lemnoasă, peștele, crustaceele, grâul și soia. Profilul alergiilor diferă însă de la o persoană la alta și se poate modifica de-a lungul vieții.
Manifestările pot include urticarie, mâncărime, umflarea buzelor sau a feței, simptome digestive, tuse, respirație dificilă ori senzație de constricție la nivelul gâtului. Nu toate persoanele prezintă aceleași simptome la fiecare expunere.
Când o reacție alergică devine o urgență?
Cea mai severă manifestare este anafilaxia, o reacție sistemică ce poate evolua rapid și poate pune viața în pericol. Dificultățile importante de respirație, umflarea limbii sau gâtului, amețeala severă, pierderea stării de conștiență ori asocierea rapidă a simptomelor din mai multe sisteme necesită intervenție medicală de urgență.
Persoanele diagnosticate cu risc de anafilaxie pot primi din partea medicului un plan de acțiune și indicația de a avea disponibilă adrenalină autoinjectabilă. Dacă adrenalina a fost prescrisă pentru asemenea situații, aceasta trebuie utilizată conform instrucțiunilor primite, iar serviciile medicale de urgență trebuie solicitate.
Antihistaminicele pot fi utilizate în anumite reacții alergice, însă nu înlocuiesc adrenalina atunci când există anafilaxie.
Ce înseamnă intoleranța alimentară?
Intoleranța alimentară reprezintă o categorie diferită de probleme. Un exemplu cunoscut este intoleranța la lactoză, în care organismul are o capacitate redusă de a digera lactoza din cauza unei cantități insuficiente de lactază la nivel intestinal.
În această situație, lactoza nedigerată ajunge în colon, unde este fermentată de bacterii. Pot apărea balonare, gaze, crampe abdominale și diaree. Severitatea simptomelor poate depinde de cantitatea consumată și de toleranța individuală.
Este important ca termenul „intoleranță” să nu fie utilizat pentru orice simptom apărut după masă. Disconfortul digestiv poate avea numeroase cauze, de la sindromul de intestin iritabil până la alte afecțiuni gastrointestinale care necesită o abordare diferită.
Alergia la lapte nu este intoleranță la lactoză
Confuzia dintre aceste două probleme este frecventă. Alergia la laptele de vacă implică un răspuns imun față de proteinele din lapte și poate provoca inclusiv manifestări cutanate sau respiratorii.
Intoleranța la lactoză privește digestia unui zahăr prezent în lapte și determină predominant simptome gastrointestinale. Din acest motiv, produsele fără lactoză pot fi potrivite pentru unele persoane cu intoleranță, dar nu devin automat sigure pentru cineva alergic la proteinele laptelui.
Această diferență arată de ce autodiagnosticarea pe baza simptomelor poate conduce la alegeri nepotrivite.
Cum se stabilește diagnosticul corect?
Diagnosticul începe cu o discuție detaliată despre alimentele consumate, cantitate, intervalul până la apariția simptomelor și tipul manifestărilor. Un jurnal alimentar poate fi util pentru identificarea unui tipar.
În suspiciunea unei alergii, medicul alergolog poate recomanda teste cutanate sau determinarea anticorpilor IgE specifici. Rezultatele trebuie interpretate împreună cu istoricul clinic, deoarece un test pozitiv nu demonstrează singur că alimentul respectiv produce simptome.
În anumite cazuri, testul de provocare orală efectuat sub supraveghere medicală poate fi utilizat pentru clarificarea diagnosticului. Acesta nu trebuie încercat acasă atunci când există suspiciunea unei alergii cu potențial sever.
De ce dietele de eliminare trebuie abordate atent?
Eliminarea nejustificată a mai multor grupe alimentare poate duce la o alimentație dezechilibrată și poate îngreuna identificarea problemei reale. Riscul este relevant în special la copii, în perioadele în care necesarul nutrițional susține creșterea și dezvoltarea.
Dacă un aliment trebuie exclus, medicul și, după caz, dieteticianul pot indica alternative care să asigure aportul necesar de proteine, vitamine și minerale.
Alergiile și intoleranțele alimentare pot produce manifestări care par similare, dar mecanismele, riscurile și modul de gestionare sunt diferite. În locul eliminării alimentelor pe baza presupunerilor sau a testelor interpretate fără context medical, este mai sigur ca simptomele recurente să fie investigate corect. Consultul unui medic alergolog, gastroenterolog sau al altui specialist potrivit poate clarifica diagnosticul și poate ajuta la construirea unei alimentații sigure și echilibrate.
Sursa: blogurban.eu
