Bacșișul este un gest de recunoștință față de un serviciu bun, dar nu peste tot în lume are aceeași semnificație. În timp ce în unele țări, precum Statele Unite, este aproape o regulă nescrisă, în altele bacșișul este considerat nepotrivit, nepoliticos sau chiar ilegal. Diferențele țin de cultură, legislație și tradiție. Dacă plănuiești să călătorești, e bine să știi dinainte unde bacșișul nu este obligatoriu – ba chiar poate crea momente stânjenitoare.
Iată o listă cu cele mai cunoscute țări unde bacșișul nu se lasă, nu se așteaptă sau este interzis, împreună cu explicațiile din spatele acestor obiceiuri.
- Japonia – bacșișul este o insultă
În Japonia, oferirea de bacșiș este considerată o ofensă. Culturile asiatice, în special cea japoneză, pun accent pe respectul față de client și perfecționarea serviciului – totul trebuie să fie impecabil, fără așteptarea unei recompense suplimentare.
Dacă lași bani pe masă, ospătarul îi va refuza sau va alerga după tine să ți-i înapoieze. Ideea este simplă: japonezul consideră că serviciul bun face parte din demnitatea profesională, nu din dorința de a primi bacșiș.
Ce poți face: dacă vrei totuși să mulțumești, oferă un mic cadou simbolic (de exemplu, o ciocolată ambalată frumos) – gestul va fi mult mai apreciat decât banii.
- Coreea de Sud – bacșișul poate fi perceput ca o jignire
În Coreea de Sud, bacșișul nu este o practică tradițională și, în multe locuri, este chiar descurajată. Sistemul de salarizare din servicii include deja recompensa pentru personal, iar oferirea de bani în plus poate fi considerată o insultă sau o insinuare că persoana respectivă are nevoie de milă.
În hoteluri de lux frecventate de turiști străini, bacșișul este acceptat uneori, dar discret – niciodată în mod ostentativ.
Recomandare: dacă vrei să arăți recunoștință, exprimă verbal aprecierea sau lasă un mic „thank you note”.
- China – bacșișul era interzis prin lege
Multă vreme, în China, bacșișul a fost strict interzis prin reglementări comuniste, considerate semn de corupție. Deși interdicția s-a relaxat după anii 2000, în multe regiuni ale țării gestul este încă neobișnuit și stânjenitor.
În restaurantele locale, ospătarii ar putea refuza bacșișul. Totuși, în zonele turistice mari (Beijing, Shanghai, Hong Kong), practica a devenit mai comună datorită influenței occidentale.
Ce e important: în China continentală, nu se lasă bacșiș în restaurantele obișnuite, dar în hotelurile internaționale poate fi acceptat discret.
- Singapore – bacșișul este inclus în nota de plată
În Singapore, bacșișul nu este interzis, dar nici necesar, deoarece taxa de serviciu de 10% este deja inclusă în nota de plată la restaurante și hoteluri.
A oferi bani suplimentari poate părea ciudat, iar unele localuri chiar interzic personalului să accepte bacșișuri.
În schimb, în servicii precum taximetrie sau livrări, rotunjirea sumei este acceptată, dar nu obligatorie.
Regulă generală: verifică bonul – dacă vezi menționat Service Charge, nu mai e nevoie să lași nimic în plus.
- Australia și Noua Zeelandă – bacșișul este opțional
În aceste țări, bacșișul nu este o normă culturală, pentru că salariile din domeniul serviciilor sunt reglementate corect și suficient de mari.
Ospătarii și angajații primesc un venit decent fără să depindă de tips. De aceea, bacșișul este văzut ca un gest de apreciere excepțională, nu ca o obligație.
Cum se procedează: dacă serviciul a fost deosebit, poți lăsa 5–10%, dar nimeni nu se așteaptă la asta.
- Danemarca, Suedia, Norvegia – bacșișul este deja inclus
În țările scandinave, standardul de trai este ridicat, iar serviciile sunt profesioniste indiferent de bacșiș. În majoritatea restaurantelor, taxa de serviciu este inclusă în preț, iar rotunjirea sumei este pur opțională.
Localnicii rar lasă bacșiș și nu se consideră un gest de curtoazie obligatoriu.
Exemplu: dacă nota e 195 coroane, poți plăti 200 din politețe, dar nu e o regulă.
Cultura nordică valorizează corectitudinea și egalitatea, nu recompensele individuale.
- Elveția – serviciul este inclus în preț
Conform legislației elvețiene, toate prețurile afișate includ serviciul, deci bacșișul nu este necesar. Totuși, elvețienii apreciază o mică rotunjire din curtoazie – mai ales în restaurante sau taxiuri.
Exemplu: dacă nota este 48 CHF, rotunjește la 50 CHF.
Dar nimeni nu va aștepta sau sugera bacșișul, iar ospătarul îți va zâmbi la fel indiferent.
- Islanda – bacșișul este inutil
În Islanda, cultura bacșișului pur și simplu nu există. Salariile sunt printre cele mai mari din lume, iar serviciile excelente sunt considerate o normă.
Pe bonurile fiscale apare deja menționată taxa de serviciu, iar localnicii nu lasă bani în plus.
Sfat: zâmbește și mulțumește politicos – este suficient. Bacșișul poate fi perceput ca un gest ciudat.
- Coreea de Nord – bacșișul este interzis
În Coreea de Nord, bacșișul este strict interzis prin lege. Toate serviciile sunt controlate de stat, iar recompensele financiare individuale sunt considerate acte de corupție.
Turiștii străini nu au voie să ofere bani angajaților locali, iar ghizii oficiali sunt instruiți să refuze orice „atenție”. Orice tentativă de a lăsa bacșiș poate fi interpretată greșit și aduce probleme.
- Africa de Sud (în anumite regiuni) – bacșișul nu e obligatoriu
Deși în marile orașe turistice bacșișul este așteptat, în zonele rurale sau în localurile mici, localnicii nu au tradiția tipsului. În unele comunități, poate fi chiar perceput ca un gest de superioritate.
Regulă simplă: dacă vezi menționat „service charge included”, nu mai lăsa nimic. În rest, oferă bacșiș doar dacă ești sigur că este bine primit.
Concluzie
Cultura bacșișului variază enorm de la o țară la alta. În timp ce în unele locuri este un gest de politețe, în altele poate fi considerat nepotrivit sau jignitor.
În Japonia, Coreea de Sud, China și Coreea de Nord, bacșișul este descurajat sau interzis.
În țările nordice, Elveția, Australia și Noua Zeelandă, serviciul este deja inclus în preț, deci bacșișul devine opțional.
Cea mai bună regulă de urmat: informează-te înainte de călătorie. Dacă localnicii nu lasă bacșiș, nici tu nu ești obligat să o faci. Respectul pentru cultura și obiceiurile locului este, până la urmă, cel mai frumos gest de curtoazie.
